• Bd. Gheorghe Sincai nr. 12, Bucuresti 040317
  • 0740 138 960 - Iuliu (manager)
  • office@sabrio.ro

Managementul timpului – 4 – Importanta

Managementul timpului – 4 – Importanta

Multe lucruri importante, care ne ajuta sa ne atingem telurile si care ofera sens si bogatie vietii, au tendinta sa nu actioneze direct si cu insistenta asupra noastra, este nevoie ca noi sa actionam asupra lor in mod constient si cat se poate de hotarat.

Nu urgenta in sine este problema, problema este ca atunci cand urgenta devine factorul dominant din viata noastra, se pierde sensul importantei. Ceea ce ni se par prioritatile numarul unu sunt urgentele.

Dar sa privim matricea de administrare a timpului.

Foarte urgente
Neurgente
Importante
SECTORUL I SECTORUL II
Neimportante
 SECTORUL IIISECTORUL IV

 

Sectorul I reprezinta lucruri care deopotriva sunt urgente si importante. Aici e sfera unde avem de a face cu cate un client furios, un termen scadent, unde reparam masina stricata, trecem printro operatie pe cord sau ajutam un copil care plange pentru ca s-a ranit. In acest sector avem nevoie de timp. Aici e locul unde organizam, producem, unde ne folosim experienta si ratiunea pentru a raspunde multitudinii de provocari. Daca l-am ignora, ar insemna sa ne ingropam de vii. Dar mai trebuie sa ne dam seama ca multe activitati importante devin urgente pentru ca le amanam sau nu ne ocupam suficient de prevenire si planificare.

Sectorul II cuprinde activitatile importante, fara a fi urgente. Este de fapt sectorul calitatii. Aici e locul unde ne facem planurile de perspectiva, anticipam si prevenim problemele, delegam sarcini, ne largim cunostintele si ne sporim abilitatile studiind si dezvoltandu-ne pe plan profesional, ne gandim cum sa ajutam un fiu sau o fiica rebela, ne pregatim pentru intruniri si prezentari importante sau ne adancim relatiile cu cei din jur, ascultandu-i cu atentie si sinceritate.

Sporindu-ne timpul petrecut in acest sector ne sporim abilitatea de a actiona. Ignorarea acestui sector duce la alimentarea si largirea sectorului I, si implicit la stres, epuizare, adancirea crizelor. Pe de alta parte, investind in acest sector, restrangem continutul sectorului I. Planificarea, pregatirea si prevenirea impiedica multe lucruri sa devina urgente.

Sectorul II nu actioneaza direct asupra noastra; noi suntem cei care trebuie sa actionam asupra lui. [Nu vom avea niciun semnal din exterior, nu vom fi avertizati, nu vom avea termene, etc.] Este sectorul conducerii personale.

Sectorul III poate fi numit un simulacru al sectorului I. El cuprinde lucruri care sunt urgente, fara a fi importante. Este sectorul amagirii. Zarva urgentei creaza impresia importantei. Dar activitatile in sine, daca sunt cumva importante, sunt importante pentru altcineva. Multe apeluri telefonce, sedinte sau oaspeti ocazionali intra in aceasta categorie. Pierdem o gramada de timp in sectorul III raspunzand asteptarilor [reale sau inchipuite, spre exemplu “ce vor zice despre mine daca …” este o asteptare inchipuita] si prioritatilor altora, inchipuindu-ne ca ne aflam in sectorul I.

Sectorul IV este rezervat activitatilor care nu sunt nici urgente, nici importante. Este sectorul irosirii [al invinsilor]. Fireste ca nu ar trebui sa ne aflam deloc acolo. Dar devenim atat de speriati de provocari dupa ce am trecut prin sectoarele I si III, incat “evadam” adesea in sectorul IV pentru a supravietui.

Ce fel de lucruri se gasesc in sectorul IV? Nu neaparat recreative, fiindca recreerea in sensul ei adevarat de re-creatie reprezinta o activitate pretioasa de sector II. Insa activitati precum lectura unor romane usurele de care nu ne mai putem desprinde, urmarirea unor emisiuni stupide sau barfele de la birou pot fi calificate ca factori de irosire a timpului. Sectorul IV nu inseamna supravietuire, ci decadere. Poate crea la inceput o senzatie agreabila, dar vom descoperi curand ca dincolo de asta nu se afla nimic.

Managementul timpului, sau cum sa ne stabilim prioritatile – Stephen R. Covey